.-.. .- -- ..- .-.. - .. .- -. ..

Parca ma vad sprijinit de vaca aia nesuferita, cu un pahar de cafea de la dozator si cu ultima HG privind cotele de contributii sociale, asteptand camioneta cu sefu pakistanez care striga lista profesiilor dorite pe ziua respectiva... Trist domle, trist. Trebuia sa ma fac avocat. Am auzit eu niste scoruri de Craciun...

Deci vreau sa fiu Paris Hilton, sa am privirea de vaca beata si sa fac draguoste pe infra-rosu... ba nu, ba nu! Vreau sa fiu Angelina Jolie, sa am buze mari ca sa interpretez bine piesele la microfonu lu' Brad, si sani si mai mari ca tot ma apuc de infiat. Aaaa, sau mai bine sa fiu Monica Bellucci, salvarea femeilor doritoare cu barbati plictisiti. Uneori ma gandesc ca totusi ar fi mai bine sa fiu Jessica Alba. Doar asa... sau poate Adriana Lima, Fabiana Capra, Lucy liu, Marissa Miller, Benji Madden, Casey Johnson, Chadwick Australia, Brittny Gastineau, Coco Rocha, Marilyn Sao Paulo, Dario Werbowy, Abbey Lee, Erin Wasson, Estella Warren, Fabiola Beracasa, Anouck Lepere, Fernanda Tavares, Gloria Van Der Waal, Bruna Brignol, Grace Small, Jessica Stam , Kim Smith, Lydia Hearst, Ava Smith, Chantal Meerie, Megan Simmons, Miranda Kerr, Miranda Otto, Natalia Vodianova, Olivia Rubenbeck, Tinsley Mortimer,Vanessa Traina, Bijou Phillips, Veronica Hearst, Erika Wall, Veronica Varekova, Amanda Hearst...
Un fel de "Evolution" a celor de la Dove, insa mult mai rafinat. Din seria "Personalitatea ca raspuns la -Ce vrei sa fii cand te faci mare?" Andrew (Andy) Huang traseaza curba idealului in viata. Si ca o completare a idealului amintit, un bonus tot de la dl.Huang: Click!

Acelasi drum. Fara bilet. Ca acum un an, ca acum doi... ca atunci cand am descoperit ca 85 duce la Universitate dar nu mai are nici o utilitate. Acelasi drum, aceleasi repere, alte infatisari. Si strazile, si mirosul de ranced cu mucegait ce se ridica din subsol si din pereti...
4: in geam, aceeasi folie de staniol. Oare aceeasi oglinda in hol? Alte reflexii...
4: ani; poate cinci, poate sase...
Monika nu mai are melci. Pukka are suc de mere. Ilonka...sarut mana.
Acelasi drum. Cladiri vechi, amintiri noi...sau cel putin la fel de noi.

-Cat sa retrag?
-Vorbim de bani? Tu cat vrei sa...
-Cat de doua drumuri cu taxiul.
Ce ne mai distram noi...
-Venim sa te luam!
-Ok, sunt in drum spre bancomat!
-Te pescuim din drumul spre bancomat atunci.

-Sasule pe unde ma duci?
Ma concentrez pe coltul cu Pizza Hut.
-Am trecut?
-Nu inca, nu vezi ca ardem benzina la stop?
-Pai...
-Bulan, daca n-ai televizor acasa te uiti la panouri colorate?
-Ihi...ma cam orbesc. Cand dracu or sa ma sune aia cu ochelarii?

"Ai grija la non-culori. Sa traiesti cu numele!" Domnisoara e prea piti. Sasu rade, ea face clabuci de fum, eu dau iama prin lanul de porumb. Marley, Marley, Marley...
Ioana imi ureaza chestii cu femei. Papusa... Misaca ma provoaca la un dans pe perete. 10 lei pt 10 minute. Ma dau rusinos si o lasam balta. Ana imi da iara clasa. Nu ma calific. N-am stofa de cadana.
Schimbam macazul, pipa merge mai bine. O mare adunatura de hemingwaysi. Every you and every me...he. Cacat! Let's follow the cops...

-Am o sticla de ceva bun; Mircea...
-Si ce faci cu ea!
-Ii fac reclama!
-Ai vrea tu.
Asa ne place noua sa ne radem.
-Ah...let's spend the night at Jimmy Choo's, i'll give you coats and cheap shampoo, i'll give you nothing else to do...
-Ai baut cam mult!
-Poate! Da' tot am o sticla de ceva bun.

-Te gandesti? Inca te gandesti? La ce te gandesti? Zi repede, nu ezita!

Dormeam...

"Inreaga crestinatate il praznuieste astazi pe cel dintai ucenic chemat la apostolie de catre Iisus Hristos, adica pe Andrei. Pentru romani, sarbatoarea Sfantului Andrei are o incarcatura spirituala si emotionala deosebita - lui ii datoram existenta noastra crestina.
Fie ca Sfantul Andrei sa va aduca bucurie, pace in casa, sanatate si gandul cel intelept, spre o viata mai buna!

La Multi Ani!

Cu dragoste,
Anca Daniela BOAGIU
Candidat Senat Colegiul 4"

De prin aprilie nu am semnal tv. Acum mi-am amintit de ce.

Eu nu votez. Sunt mult prea ignorant, lipsit de spirit civic, arogant si iara ignorant. Dar pentru voi, votantii ce veti semna in catastif, urmariti in cele ce urmeaza o viziunea aproape geniala a unor tipi complet geniali:

PS: tot nu inteleg de ce dracu mi-a trimis Vanghelie felicitare de Pasti. Doar stau in sectorul 2...

Hei...cunosc steguletul asta... pot sa cumpar o vocala? :)

12 minute si 12 secunde de geniu:



Porcupine Tree - Anesthetize

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Mi-a ars carbunele pe coala cartonata in urme negre, sterse alandala cu degetul. Pirogravura de ganduri la ore tarzii, cautand Absolutul prin catedralele Rusiei. Stiu, pacatuiesc. Dar turlele se opresc inaintea crestinismului si balonul de ganduri e mult prea neincapator pentru fumul parfumat. Ce faci? Nimic. Acum nu facem nimic...concurenta panourilor publicitare de vis-a-vis.

Prin jaluzele poti ghici Posta Romana, invaluita in aburii ultimului nivel. Un fel de gura de canal aburinda pe strazile din New York, insa in proximitatea norilor. Rosu, verde, albastru, cate trei leduri pentru fiecare vibratie din spatele geamului. Infuzie de LSD panourilor stradale. Probabil vecinii viseaza in culori.
Mi-e teama
N-ar trebui, Foisorul e aproape.
Dar nu e nimeni de serviciu. Am adidasi de marca insa in orice moment talpa se poate prelinge in forme din cele mai neasteptate. Ma dor umerii.
Imi amintesc de lectiile de anatomie...incisivi, canini, premolari, molari. Inca ma mai dor. Poate briza orasului, poate aburii de ceata, poate argintiul Peugeot-ului cu guma pe tavan, poate un ceai rece cu lamaie, poate o tigara. Poate toate astea domolesc carbunele.

Amelie ar fi mandra: afund picioarele in frunze ca mana in sacul cu boabe de fasole. Ghicesc niste ganduri pe sub ele, rastorn movilitele, e puzderie: Moscova, Moscova...

Moscova, Noiembrie 2007

E simplu. E atat de simplu. Mai simplu de atat nici ca se putea. Deci iti fac rost de numar, centrala iti face legatura, suna, culmea chiar raspunde. Si tu ce intrebi. Ce intrebi? De ce naiba ai citit toate cartile alea, de ce naiba ai facut o facultate? Unde sunt toate intrebarile care te chinuiau, unde s-a dus sclipirea, pofta de a sti si de a intelege dincolo de orice orizont? Deci nu pot a cred! E chiar pe bune? Cand ti se ofera chiar totul tu confirmi intr-un mod atat de flexat natura bovin de intima si absconsa a umanitatii? E incredibil. Poti sa afli pana si cum evolueaza al n-lea quarc din universu' asta. Poti sa ceri luna in doua randuri precum cheile la masina sau cea mai frumoasa femeie, care e foarte posibil sa nu exite, dar poti sa ceri introducerea ei in productie. Poti sa-ti afli tot viitorul, ala apropiat, indepartat chiar si ala de dupa termenul de expirare. TOT, intelegi? Deci ori esti absolut prost, ori iti plac extragerile la loto, ori esti Dalai Lama.

Cand voi fi mare o sa-mi iau o Dacie Logan break. Evident pt mine, o voi curata zilnic. Nici un fir de praf pe suprafata imaculata a vopselei bleumarin. Sa faca priza orice post-it absolut intamplator. E posibil ca intamplarea sa nu se intample nicicand. De la inventia tusei profunde, achizitia unui astfel de vehicul spiritual este sub semnul intrebarii. La fel de mare si stilat precum cel din dreptul cererii formulate oficial pentru achizitionarea unui balon cu aer fierbinte.
Ce te opreste? cand ai capul plin pana la refuz de etichete, nu mai interferezi cu altele. Deja-vu. Adolescenta se intoarce. "Ori traiesti totul mult prea intens, ori ai luat-o razna" A.P.
Poate. Totul are ca etalon intensitatea unui transplant de guma... se masoara in gradele unei zile friguroase si in numarul punctelor de suspensie.

Cand eram in gimnaziu toata lumea se dadea cu patinele. Eu nu. Acu sunt mare, macar acum sa-mi permit. Asadar dis-de-dimineata pe strada "Timpului" colt cu "Popa Nan" frizez nebunia si imi fac avant pe caldaramul alunecos precum un peste mucos, cu patine nesiliconate si nemotorizate, deh, nu e brand de soi, frana e greu de pus...un adevarat labil, echilibristic vorbind. Dau cu curu de asfalt. M-am mocirlit si azi. Incercam si maine. Al draq patina asta, a timpului.

Vineri numar banii de taxi. Vineri taxiul costa mult. Vineri e cald, vineri se poarta basma, vineri anunta sambata.
Sambata numar banii de iarba. Sambata iarba vine din cer. Sambata visez in suedeza, sambata revin pe maidanul din fata blocului, sambata imi atarn zambetul de o eticheta.

Ei, a fost Anim'est-u' da nu am chef. A fost frumos, a fost misto, a fost si va fi in alta postare. Pana una alta, d'ale vietii valuri. Altfel spus, m-am perindat in ultima vreme, prin diverse locatii ale Bucurestiului pe unde n-as mai vrea sa ajung si nici tu nu ai vrea. Crede-ma! Pana la urma...gandesc ca mi-e dor. Nu, nu am plecat nicaieri, da tot mi-e dor. Asa...anticipat.

N-am mai postat de mult timp nu-i asa?

Cuvintele sunt de prisos. 10 septembrie 2008:

1.


2.


3.


Si presupusele riscuri:

Bling bling lollinigga................................................Plastic lollipop

Lolligay.....................................................................Oldie but lollipopie

Am dat o raita prin urbea natala. Acolo pe malul garlei, in Moldova, sau in Dobrogea sau unde v-o mai duce pe voi lobu geografic.
Prima impresia a fost una de factura religioasa. Sa ma detaliez deci: cand eram intre gimnaziu si liceu inca nu exista termenul de "manea". Asadar acordurile fine le asociam cu locul unde le auzeam cel mai des si mai intens - Piata Mare. In capul meu muzica asta era "muzica de Piata Mare". Mai tarziu, curentul a prins si a ajuns in Concordia, o alta piata, mai mica, mai scumpa, centrala si recent retrocedata (ssssst!).
In fine, Academia Romana si-a dat ok-ul pt termenul "manea", s-a publicat in MO 32/1998 si a intrat in legalitate (aberez evident).
In 2008 s-a schimbat moda. Acordurile orientale si guristii indo-europeni au fost inlocuiti cu sfinte fete bisericesti. Adicatelea se auzea din plin slujba tinuta in biserica de langa. Se pare ca BOR a descoperit un nou artificiu de PR. Deh, trebuie sa profite si ei din dezvoltarea tehnicii. Sa scoatem deci cuvantul Domnului in strada, sa bagam amplificatoare sa auda si ultimu pacatos ce frumos zice popa din Cartea Cartilor. Sa auda toate babele de pe strada slujba, liturghia sau cum s-o fi numind.
Ce-i drept, propovaduirea acustica a celor sfinte se face de ceva ani insa nu m-a lovit atat de tare pana acum, cand am asociat fenomenul cu cel al manelelor din tineretea mea.
Canci corola!

In cinstea celor de mai sus, aveti bunavointa de a asculta urmatoarea adaptare dupa Eminescu:

Conform Antena 3, "Mai mulţi angajaţi ai lanţului de restaurante fast-food Burger King, din statul american Ohio, au fost concediaţi, după ce pe internet a apărut un clip în care unul dintre ei face baie într-una din chiuvetele din bucătărie."

Sunt socat! Nu de faptul ca punkistu' s-a scaldat in chiuveta aia infecta - e ca si cum te-ai scalda in lacurile bucurestene - dar de concedierea celorlalti X angajati. Doar pt ca au avut bucuria vizuala (a se citi ghinionul) de a-l privi?
Acum lasand glumele la o parte, cei ce frecventeaza B.K .Baneasa nu au de ce sa-si faca griji. Chiar daca in aparenta, de recrutarea angajatilor se ocupa aceeasi firma ca in State (angajatii arata la fel de prosti, nu prost), cei de la noi au o seninatate bovina, au acea privire tampa, acea lentoare in misari si in gandire care te asigura ca nu vor fi in stare sa faca ce a facut "rebelul" din imaginile de mai sus.
Si chiar daca ar exista un astfel de pionier, totul e spre binele consumatorului: macar asa produsele (ca mancaruri e greu sa le numesti) vor avea o aroma naturala.

Au trecut si 4 ale lui august. Pe Cotroceni au trecut, cu Maiden la aparat.

Pretext
Cum nu mai am cosuri si nici plete, deci am depasit pubertatea, am decis ca nu are rost sa merg la Metallica. Asadar up the irons.

Tricoul
Trebuie sa recunosc ca am plecat putin frustrat la concert. Io nu aveam tricou cu ruock. Inca de la pranz am vazut roacari prin Baneasa pe la Mall ??? ( not so metal) pozandu-se cu hidosenia aia de fantana ( dat fiind ca e numa din fiare probabil materializeaza artistic quintesenta rock-ului). Baietii astia evident avea tricouri cu ruock. Din acelea negre imprimate cu schimonoseli grafice. Mai apoi am vazut hoardele in metrou, in Iancului, chiar si pe drum spre casa.
Cu siguranta viata de corporatist mi-a schimbat perspectiva, mi-a amortit flacara rock si nu mai sunt in stare sa fiu pe aceeasi lungime de unda cu ei. Nu mai simt muzica si prin urmare nu ma comport ca atare. Adicatelea nu mai umblu cu bocanci in mijlocu verii, nu imi atarn lantu de blugii de iarna (pe care trebuie sa-i port tot in toiul verii) si nu ma intolesc cu tricourile mai sus amintite. Accept orice acuza pe tema asta si ma voi autoflagela bucuros. Dar nu inteleg doua lucruri:
1. sa merg la concert Iron Maiden cu tricou Metallica? Manowar?? Canibal Corpse?????? WTF!?
2. sa merg la concert Iron Maiden cu tricou inscriptionat Iron Maiden. Cam 75% din stadion. Stiu ca baietii o mai iau la masea sau la nara, dupa posibilitati, si ca uneori e bine sa le aduci aminte cine sunt, dar totusi, nu e cazul sa te prezinti ca la examen, cu manualul profesorului pe banca, in speranta ca vei lua un punct in plus.

Sunetistii ( Ca)
Ca inaltele trebuiau sa fie mai joase, ca mediile se auzeau nu's cum, ca ecranele cam prafuite, ca mixeru e vechi ca mai stiu eu ce alte detalii tehnice pe care un ascultator mediocru ca mine nu le poate detecta.
Sunt un "participant" la concerte destul de usor de multumit din punct de vedere al calitatii sunetului si toate detaliile asea simandicos de tehnice m-a lasat putin perplex. Asa ca domnule Iliescu, domnule Ionut, haideti va rog sa ne bucuram de concert zic. Daca nu, you can always fuck off and die.

Concertul
Genial!

Impresii
Nu am avut bunavointa (bunavointa nu privilegiul) de a participa ca spectator la concertul bolovanilor rostogolitori, parintii spectacolelor rock.
Totusi, fara a face benchmarking, pot sa afirm ca fecioarele au facut un show bun. Decoruri multiple, animatie, Eddy teleghidat, flacari si discursurile lui Bruce. A, si mai mult de atat, domle, deci a alergat si a sarit omu asta cat n-am alergat eu toata viata. De sarit, oricum sunt. Si are niste ani al activ.
Am insa niste rezerve asupra playlist-ului. Se putea mai bine. Se putea si o piesa mai noua, se putea reveni si la al doilea bis...ceea ce ma face sa cred ca de fapt nu a fost chiar genial.

Piesa
Filmuletele de pe youtube de la reprezentatia din Bucuresti sunt de o calitate indoielnica (mai ales ca sunet), insa urmatoarele reusesc sa redea cat de cat atmosfera:

Undeva intre doua tigari, intre "Efectuati o noua tranzactie?" si bitumul turnat precum guma la metru dintre sinele de tramvai, am avut un moment de glorie interioara. O fi fost ceva din cerul gradient al cartierului ce mi-a declansat curentul in sinapse, ce m-a facut sa constientizez, accept, bucur, vand bilete si popcorn la scurtmetrajul existentei mele de animal urban.

Extras dintr-o zi normala (14.07.2008) :

dush, munca, motoare, bere, webdesign talk, acasa, mancat, culcat.
24 de ore in cate cuvinte?
Acum sa transformam speranta medie de viata in zile si sa vedem daca reusesc sa umplu 10 pagini de dictando.
Si altii isi publica memoriile...

Si colac peste pupaza mi-am facut si eu testu asta si na, sa vezi minune:

Your result for The Personality Defect Test...

Robot

You are the Robot! You are characterized by your rationality. In fact, this is really ALL you are characterized by. Like a cold, heartless machine, you are so logical and unemotional that you scarcely seem human. For instance, you are very humble and don't bother thinking of your own interests, you are very gentle and lack emotion, and you are also very introverted and introspective. You may have noticed that these traits are just as applicable to your laptop as they are to a human being. You are not like the robots they show in the movies. Movie robots are make-believe, because they always get all personable and likeable after being struck by lightning, or they are cold, cruel killing machines. In all reality, though, you are much more boring than all that. Real robots just sit there, doing their stupid jobs, and doing little else. If you get struck by lightning, you won't develop a winning personality and heart of gold. (Robots don't have hearts, silly, and if they did, they would probably be made of steel, not gold.) You also won't be likely to terrorize humanity by becoming an ultra-violent killing machine sent into the past to kill the mother of a child who will lead a rebellion against machines, because that movie was dumb as hell, and because real robots don't kill--they horribly maim at best, and they don't even do that on purpose. Real robots are boringly kind and all too rarely try to kill people. In all my years, my laptop has only attacked me once, and that was only because my brother threw it at me. In short, your personality defect is that you don't really HAVE a personality. You are one of those annoying, super-logical people that never gets upset or flustered. Unless, of course, you short circuit. Or if someone throws a pie at you. Pies sure are delicious.

To put it less negatively:

1. You are more RATIONAL than intuitive.

2. You are more INTROVERTED than extroverted.

3. You are more GENTLE than brutal.

4. You are more HUMBLE than arrogant.

Compatibility:
Your exact opposite is the Class Clown.
Other personalities you would probably get along with are the Hand-Raiser, the Emo Kid, and the Haughty Intellectual.

Frate, am dat de cel mai tare spoof pt demeicsi, fiftisents si viermi intestinali. Deci frate le zice despre femei exact cum canta para. E totu pe fata, cu pizde cu futai, tot ce vrei. Exact asa e, femeile sunt bune doar la trei lucruri: la facut mancare, la spalat si la futut. Ce mai, adevaraciune!
Te-am lasat sa asculti. Ma duc sa trag o laba.

PS: pt cei care nu si-au dat inca seama (si stiu io cativa), clipul e un pamflet.

P A M F L E T

Banuiesc ca toata lumea stie de "Bella ciao". In ultima vreme e pe val piesa asta si "ne simtem bine" cand o ruleaza selecta. Mai ales in cluburi. Nu contest ca are un bit ce te prinde dar ma intreb cum ar fi sa te distrezi pe "Treceti batalioane romane Carpatii"; sau pe "Miorita".
Pentru ca piesa e undeva la mijloc, cu accente mediteraneene desigur. Si ceva doctrina de partid. Ala a lu' Ilici, cum care. E piesa de folclor si alaturi de "Fischia il vento" a reprezentat imnul miscarii de rezistenta impotriva lui Mussolini.
Sa incercam asadar sa punem in paralel dansul din club cu atmosfera de Cenaclu Flacara, sa incercam, inainte sa ne balansam, sa intelegem ce inseamna cantecul asta pentru cizmari:

"Una mattina mi son svegliato
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
Una mattina mi son svegliato
Eo ho trovato l'invasor

O partigiano porta mi via
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
O partigiano porta mi via
Che mi sento di morir

E se io muoio da partigiano
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
E se io muoio da partigiano
Tu mi devi seppellir

Mi seppellire lassù in montagna
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
Mi seppellire lassù in montagna
Sotto l'ombra di un bel fiore

E le genti che passeranno
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
E le genti che passeranno
Mi diranno: "Che bel fior"

È questo il fiore del partigiano
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
È questo il fiore del partigiano
Morto per la libertà"

Ieri seara inainte de club, am descoperit Andra & Fusion Music. Sarumana Alexei. Nu au album, dar au talent cu carul. Nu au casa producatoare dar au luat piuitul juriilor concursurilor pe la care au participat.

Nu stiu daca merita introdus in categoria Frame by frame, mai ales ca e produs de Pixar, dar daca smulge un zambet e de bine.

P.S: Pixar sunt naspa. Vizez aici pe cei pentru care animatie = Pixar : sunt naspaaaa. Acum mi-e mai bine.

Si daca tot am amintit de Stereophonics...versuri simple despre sentimente la fel de simple. Una dintre piesele cele mai ascultabile 16 din 24. Ca 8 le dormi pentru a avea trairi mai complexe.

Joi a venit netu'. E ca si cum ar fi venit apa calda dupa revizia anuala. Mergea el catinel (a se citi execrabil) da' joi si-a dat drumu. Habar-n-am cum, caci nu i-am oferit nici un ajutor dar a pus de-un hei-rup si iata, ma dau pe blogger.

Si acum sa dau repede ce imi sade pe creier de o saptamana. Duminica, Ana, saru'mana Ana, m-a scos la B'estfest. Si mai exact, la Stereophonics si Manu Chao.
Stereophonics ( toata viata mi-am dosrit sa cant la 30 de grade cu geaca de piele pe mine) au facut un show ok. Nici prea prea nici deloc. Sonorizarea putin cam aiurea, cel putin la inceput vocea era acoperita de instrumente, insa pana la final ( Dakota) s-a remediat problema. Sa zicem ca au prestat indeajuns de bine cat sa dau din cap.



Cu Manu e o alta poveste insa. Nu prea stiu cum sa o povestesc ca mi-e sa nu o stric. Sa zicem doar ca sentimentul a fost reciproc: au fost singurii care au facut bis la B'estfest. Doua. In total inca o ora peste program. Si eu am unul din betele percutionistului: crapat pe mijloc.
Si ar mai fi de povestit despre Silent Disco, despre Oxigen Office, despre convergenta de oameni misto si de straini, ar mai fi...tequila, sexo y marijuana!

Nu am net acasa. S-a dus. Nici TV. Nu, nu sunt la pachet dar uite ca au picat in paralel. Am ajuns atat de rau incat m-am apucat de citit.
Dar uite-ma putin prin blogosfera, manacand un sandvis pe dosare si o cola ca booster pt cancer. Scriu despre nimic. As putea sa povestesc despre taxe si impozite da' nu cred ca ar fi mai putin anost.
In lipsa de subiecte sau chef de prezentat/dezbatut ( festivalul de film european, festivalul de film documentar), incerc sa postez o melodie. Daca imi mai aduc aminte...

A fost Pastele. Adica zilele alea libere. Acu intelegeti despre ce vorbesc, nu? Asa. Cica zilele astea libere coincid cu o sarbatoare, a invierii unui gagiu, acu 'fro 2000 de ani. Si gadjo asta ar fi dat coltu pentru radierea pacatelor omenirii. Da cand a realizat ce prostie a facut, s-a sculat din morti si a plecat la el acasa.

In ultimii ani se poarta din ce in ce mai mult mersul la slujba de inviere...care se tine cu ocazia sarbatorii mai sus amintite. Se purta si inainte dar decent. Acum cred ca e un fel de adunare de sambata seara la caminul cultural. Un disco cu lumanari. O fi mai romantic...Si daca nu iei parte esti catalogat ca fiind mare pacatos. Daca iti mai permiti si sa critici deja ti-ai pus fieru rosu pe buca.

Am trecut in noaptea de inviere pe langa multimea adunata in fata bisericii. Aia de la mine, de pe malu garlei. Numai fete de incredere am vazut. E uimitor cum acum scuipa seminte si iau in p#$a , ca frigaruile pe tepusa, familii intregi, iar dupa 10 minute merg smeriti cu capul in curul gagicii din fata dand ocol bisericii.
Si tot cu ocazia acestei sarbatori, se fac urari.
Cam ca la Craciun. Concurs de rebuturi verbale cu tema “Invierea Domnului, facatoarea de minuni”. La fel cum nasterea Sa, iti implinea toate dorintele alaturi de cei dragi evident, asa si cu invierea sa.
Inflatie de “aripi de ingeri”, de “lumina”, de “binecuvantari”, de “cei dragi”, de impliniri de dorinte”, de “suflete”. Saracul mobil al meu...
Si pentru toti “credinciosii” care s-au dat pe la biserica in noaptea aia, mai stie careva “Tatal nostru”?

PS: Si de ce naiba mi-a trimis felicitare Vanghelie? Doar stau in sectorul 2 ...

S-a terminat NEXT. S-au decernat si premiile NEXT. Astazi a vuit si presa. Tardiv de tarziu.
Dar tot raul spre bine. Asa ca tot astazi, 14 ale lunii, a inceput B-EST.
In presa subtire amintit. Doar 9am, Hotnews, antena1.ro si cateva bloage s-au indeletnicit cu trambitarea evenimentului peliculos. Evident reteta de la NEXT e testata, brevetata si va fi aplicata cu succes si in acest caz: dupa decernarea premiilor se va face bilantul si publica in ziar, constituind-se astfel in necrologul festivalului.
Ce se intampla inainte de inceperea festivalului, pe tot parcursul sau, cum isi va atrage public, ce trateaza si de ce trateaza, sunt detalii, in genere aflate in custodia cinefililor. Publicul larg, platitor de bilet la "Rambo se intorce. Botox invinge", nu este interesat de asa ceva, prin urmare spatiul acordat va fi unul restrans. Cu un format invariabil: "Festivalul X si-a desemnat aseara castigatorii + acestia sunt: lista cu liniute + sinopsis pt filmul castigator + invitatul Y a comentat pt ziarul nostru...", articolul se va axa fix pe decernarea premiilor.
Dar sa revenim la B-EST, aflat in acest an la a 4-a editie. Puternic cosmopolit, B-EST va fi probabil, la fel ca si anul trecut, un festival calm, cu povesti lungi si frumoase, cu multe scaune goale, cu miros specific de cinematograf, cu aer de cinemateca si, pe alocuri, gesturi de Academie.
8 lei biletul, la Scala.
Si daca tot veti fi fascinati de coloana sonora a site-ului, sa nu mai amagim neuronii si sa dam si raspunsul:

Am fost si miercuri. Miercuri a fost si mai interesant. Am gasit puhoi de lume in fata cinemtografului. Am spart cordonul la 21.15 desi trebuia sa inceapa proiectia la 21.00. Aceleasi fete de marti. Aceiasi Andrei Gorzo si Alex-Leo Serban. Aceiasi tineri trendi-flendri, cu acelasi accent frantuzit ( am inteles, majoritatea scurturilor de animatie sunt facute de francezi, dar si majoritatea publicului e tot franceza?). Si iarasi aceleasi genti asezate frumos pe scaune, marcand ca pisatu cainelui teritoriul: "OCUPAT". Asa ca am fost cuminte si am ars-o pe jos, in stilul "La pietre".
Se inchid luminile, incepe proiectia, proiectia sta pe pause, se reia proiectia, in fine, incepe si primul scurtmetraj.
"It's all fun and games until someone loses an eye". Adica Spider. Adica vazut, placut, bifat, ramas doar de observat reactia salii.
In fine, dupa al treilea scurt am plecat. Prea stateam cu picioarele chircite, prea stiam ca le vad pe toate pe net, prea trebuia sa-mi calc camasa pt a doua zi.
E, si acu sa povestim. Dupa cum spuneam, am nimerit la Future Shorts . In deschidere, fondatorul Fabien Riggall ne-a povestit cum ca FS ar fi cam cel mai mare "label" de scurt-metraje din lume. Opereaza cam in 25 de tari si ar avea in jur de 15 mii de spectatori/luna. Ideea e chiar desteapta si nobila in acelasi timp: aceea de a infiinta un canal de de s.m. astfel prelungindu-le viata. E clar ca viata unui s.m. se limiteaza doar la festivaluri. Intre, se misca ca ochiul mortului. Dar baietii nu s-au oprit aici. Nobil, nobil, dar trebuie sa iasa si bani. Asadar s-au constituit in cea mai mare retea de distributie a celor mai bune s.m. Si mai mult, din 24 aprilie vor fi prezenti si in Romania. Vedeti aici sectiunea in limba romana ( din pacate incomplet tradusa) iar mai jos vedeti una bucata viodeoclip ce a evoluat splendid la sectiunea future shorts:

Bat For Lashes - What's a Girl To Do


PS: Am trecut si sambata seara pe la Eforie. La 22.30, tot juriul era la o tigara in fata cinematografului. Si pe langa ei, ghici cine? Aceleasi fete de tineri trendi-flendri cu accent frantuzit. N-am mai intrat...

Din seria "ce bine-ar fi fost daca..." sa vizualizam urmatorul clip:

Next, festival International de Scurt si Mediu Metraj. M-as fi oprit doar la Scurt; festival de scurt. Cel putin prima zi asta mi s-a parut, ca ni s-a cam dat m^%e...
In fine, organizare de cacao. La 19 nu am putut intra. Motiv: sala arhiplina. La 21 mi-am adus aminte ca sunt roman. Totusi, sala arhiplina (de, intrare libera).
Invitatii... nu se simt in largul lor daca presteaza in engleza pe scena, deci "parlevu franse"? io canci asa ca da-i si asteapta traducerea in engleza (cam ciuntita de altfel) a prezentatoarei.
Filmele din prima zi... le-as da nota "ok". Dar nu am catalogul la mine. Si daca ar fi sa continuam aerele pedagogice si sa citez pe cineva din birou, "ce invatam noi de aici?", in prima zi am aflat ca in Brazilia unele femei dezvolta ramuri pe corp, ca o insiruire de poze, la un fps sarac tare, poate forma un film, ca iepurii au nevoie de consiliere psihologica si anger managment si ca in Noua Zeelanda, ceata poate fi un afrodisiac puternic.
Interesant nu?
Altfel spus, la 21 am reusit sa intru, folosindu-ma de silueta mea impecabila. M-am strecurat printre adolescenti si tineri trendi-flendri, m-am ferit ca o felina de frantuzismele liceenilor emo like si am nimerit la " Semaine de la Critique" ( SIC Cannes, unde inseamna paralel). Am vizionat "Un ramo", "La route, la nuit", "Rabbit troubles" si "Fog". Am apreciat "Rabbit troubles" si "Fog".
Se pare ca bulgarii au o problema cu iepurii si se mai pare ca muraturile sunt o muza buna. Hai vecinii cu ceafa lata, hai Stoicikov! O comedie absurda. Ceva in genul Spider.
Nici cu ceata asta nu mi-e rusine. Un statement (acu e momentul sa aruncati cu pietre in mine), o transformare, un salt, un pas in viata...un sut in cur?
Dar filmele le dicutam mai apoi.
Next please!

Ladies and gents, i give you Nantes:



altfel spus, piesa care dupa 3 ore de repeat mi-a spart vase sub ochi.

Pentru corporatisti...

Astazi a murit Pruteanu. Cel cu aberanta Lege a Limbii Romane sau cu "Doar o vorba sa-ti mai spun". Astazi se da liber la debandada. Aia lingvistica. La "tips-uri", "advice-uri", "pr-isti", "advertising", "task-uri", "deadline-uri", la "datorita" in loc de "din cauza", la "ca sa" oriunde si oricum, la "agramaticalitati" si la multe alte englezisme "ad-hocite" si aberatii gramaticale.
A murit regele. Traiasca... iasca...asca...sca...fara numar!

"Balance": un film despre moralitate, lacomie si frica de a pierde. Cam ca la Bursa... In '90 a luat Oscar pentru cel mai bun scurt de animatie. Realizat de Wolfgang Lauenstein si Cristoph Lauenstein.

Cum va fi lumea fara mine? O intrebare pe care oricare dintre noi si-o adreseaza macar o data in viata. Tine de natura umana, de constiinta, de aplecarea spre tragic. Dar cum moartea unui om e o tragedie si moartea a milioane de oameni reprezinta doar o statistica (I.V.S), sa gandim in termeni statistici, sa incercam o viziune de ansamblu.
Think big!


Aftermath: Population Zero

Pentru ca astazi mi-am adus aminte de Sandy Bell, de Cristina D'Avena, de teava cu cornete, de prastia cu bolduri, de inghetatele mancate pe ascuns. Enjoy!

Tu stii cine esti?

Am mania de a cripta ideile. Daca ma cunosti, daca stii fiecare detaliu din viata mea, fiecare gand, fiecare imagine, fiecare intamplare neimportanta, ajungi sa intelegi mai mult decat citesti. Astazi mi-e sila de ghicitori. Asadar, in cinstea zilei de 9 martie...poate 8...poate chiar 7 :

Mi-a spus un bun prieten ca ceea ce nu stii, nu te omoara. Dar ceea ce iti amintesti?

Un copac, un stalp, parcul, tanara de pe trotuar, un pod, o benzinarie, cerul, soarele la rasarit, aeroportul, cerul. Luna, norii, seara, un semafor, doua semafoare, faruri, avioane aterizand, ganduri. Sau pe scurt, viata prin geamul masinii. Si atunci ma gandesc cum ar fi en tus brazos...

"Fifty Percent Grey" or just the way i feel...

Cum se cheama cand primesti un cadou prin posta, n-ai nici cea mai vaga idee cine este expeditorul dar nici ce poti face cu obiectul livrarii? Delivery, by Till Nowak.
Un film provocator, inventiv, bine lucrat, cu o imagine si un sunet de exceptie. Univers in univers- ciclicitatea dimensiunii umane sau omul este dumnezeul propriului univers? Poate amandoua.
Si-atunci "Delivery", "Iluzii optice" si "Hallucii" desi absolut diferite ca realizare, au un numitor comun.

Sinopsis
Intr-un viitor industrial si gri, un bãtrân udã o floare cu mare drag. Este, poate, ultima floare din lume. La un moment dat, primeste un colet neasteptat, care ar putea schimba lumea toatã sau mãcar lumea sa.

Dupa cum am promis mai demult, revin pe tema scurtmetrajelor de animatie. Cate o pastila pe saptamana, sa nu provoace intoxicatii. O parte vazute in cadrul Anim'est, restul, stiute, cautate, de la lume adunate.

Incep cu ceva usor, sau nu:usor comic, in sensul rasu-plansu. Prostie, societate, prostie in grup, background cultural, obisnuinta, revelatie si iarasi prostie: "Revolutia crabilor".

Sinopsis
In apele maronii ale estuarului Gironde, între pietrele acoperite de petrol si nisipurile noroioase ce adãpostesc cele mai bune stridii din lume, nimeni nu bãnuieste ce tragedie ni se întâmplã de 120 de milioane de ani nouã, speciei Pachygrapsus Mormatus, numiti si “crabi depresivi“.

Un subiect pe care nu l-am abordat la vremea sa. Un subiect care merita macar luat la cunostinta daca nu si dezbatut. Si cum nu-mi plac restantele...

Un reportaj produs de Un mondo a colori postat cu acordul Rai Educational ...pe dreq :))

Si, poate, un comentariu potrivit,

Intotdeauna m-au bucurat sarbatorile de iarna... cam in acelasi mod in care te bucura pozitivul de pe fisa de analize. Toata lumea se pricopseste cu un aer poetico-patetic. Si cum asta nu e de ajuns, trebuie sa puna la curent si pe ceilalti despre inspiratia divina ce ii inunda cu ocazia acestor zile. Chiar trebuie sa fim martorii regasirii spirituale a semenilor nostri? Chiar trebuie sa suportam toate pseudo-filosofiile si quasi-crestinismele ce ii traznesc pe ciumpalacii din agenda telefonica?
O sa reproduc in fata clasei cele mai reprezentative revelatii avute de cei din agenda mea. Oarecum in genul panoului de altadata, din holul intreprinderii, "Asa nu".

Locul I si Trofeul "Ieslea cu neuroni"

"E vremea bucuriei cand minunea Nasterii Mantuitorului cuprinde sufletele si le innobileaza. Pacea, bunatatea si speranta sa-ti inunde sufletul. Craciun fericit!"

Locul II si Trofeul "Cargobotul fericirii"

"Iti dorim ca aceasta zi minunata sa poarte cu ea fericire si bucurii nepretuite pentru tine si pentru cei dragi tie"

Locul III si Trofeul "Rimaru"

"Un an nou cu fericire, sanatate si iubire, realizarile sa curga, numai bine(le) sa te-atinga, pe tine si pe cei dragi, cu dragoste sa le-mpaci. La multi ani!"

Scuzele de rigoare pentru cei ce nu isi regasesc cap-doperele mai sus, insa m-am plictisit de moarte recitind cocktailul asta de cuvinte.

In alta ordine de idei,

"vreau...
sa cada multa noapte
peste o viata dusa
sa fie cald si bine
pentru o lume stearsa
sa fie Craciun
brad si globuri,parfum
de cozonac si tutun
sa cante colinde si cantece
de dincolo.
sa uit crestineste de soarta;
sa ma spanzur
cu ghirlanda din poarta "

Ma intreaba lumea de ce nu mai scriu. La urma urmei e un blog, adica e postat pe web, deeeeci, bai Dane, ma pot exprima si altfel (vezi niste clipuri atasate). M-ai inteles? Asadar, revin in blogosfera. Ce-i drept am schimbat formatul: ma cam saturasem de youtube.com.
PS: sau poate ca nu mai aveam nimic de spus.