Respiram un aer de seara urbana,inhalam atmosfera unei dupa-amiezi aglomerate,gandeam acele ganduri evadate prematur din spatele a patru pereti ai cutiilor de chibrit.Era un ciudat sentiment de du-te fara vino,acea imbatranire cand ajungi sa ajustezi prezentul dupa obsesivele nostalgii ale viitorului,cand intre infinite linii de rosu marionet singura salvare este batranul eu si sufletul de langa.
Cata absurditate in tineretea anilor ce se miscau detasat pe muzica generatiei.Cat nenoroc sa iti vezi picioarele balansandu-se deasupra curgerii tulburi a unui timp si mai tulbure.Si ce oroare sa observi deseurile duse la vale de fluviul celor ce va sa vie.
Cu mainile in buzunar,cu barba sau copii,ori poate deloc e aceeasi mahmureala a maturitatii.E acel "voi veni" plin de mucegaiul dapartarii,e speranta recastigarii unor amintiri impietrite.E acel "nu voi veni" las,incapabil sa opreasca numarul anilor,acel "nu voi veni"ce priveste neputincios pastila din palma sau caldaramul autostrazii de dedesubt.
Sunt ganduri pierdute in efemerul unui asfintit de vara,sunt trairile pictate intre norii de eter,pastelate de fumul viitorului.
Si peste tot e acea teama de a rosti neganditul.E groaza imateriala a intalnirii in doua dimensiuni.Fara.Cu mainile in buzunar,cu barba sau cu copii,ori poate deloc.Gandesc ca deloc.

Pelegrin prin existenta
nicicand n-am intalnit
un om frumos.
Vagabond al nemuririi
nicicand n-am auzit
de vraciul ce vindeca
sindromul vietii.
Subconstient,m-am lasat
purtat de busola muta
a sufletului.
Fara zvonuri,
mi-a schitat pasii
spre tine

Doar nisipul
a simtit gandul
ce a mangaiat cercul
in umbra norilor
odata plutitori

In oglinda lunii
copilul fericit
isi pleaca sufletul
si intreaba ciudatul
providentei
de ce i se spune
ca doar el e fericit

Doar verdele ochilor
la crepuscul
s-a scurs sfios
catre soaptele
primei dimineti
si doar verdele ochilor
creioneaza un mirat si umed
semn de intrebare

Erau vorbe
ce vor fi fost ele oare
copile de ce ai sti
cand doar nisipul a simtit
durerea