Unde ne-a plecat locul?

Doar nisipul
a simtit gandul
ce a mangaiat cercul
in umbra norilor
odata plutitori

In oglinda lunii
copilul fericit
isi pleaca sufletul
si intreaba ciudatul
providentei
de ce i se spune
ca doar el e fericit

Doar verdele ochilor
la crepuscul
s-a scurs sfios
catre soaptele
primei dimineti
si doar verdele ochilor
creioneaza un mirat si umed
semn de intrebare

Erau vorbe
ce vor fi fost ele oare
copile de ce ai sti
cand doar nisipul a simtit
durerea