Undeva intre doua tigari, intre "Efectuati o noua tranzactie?" si bitumul turnat precum guma la metru dintre sinele de tramvai, am avut un moment de glorie interioara. O fi fost ceva din cerul gradient al cartierului ce mi-a declansat curentul in sinapse, ce m-a facut sa constientizez, accept, bucur, vand bilete si popcorn la scurtmetrajul existentei mele de animal urban.

Extras dintr-o zi normala (14.07.2008) :

dush, munca, motoare, bere, webdesign talk, acasa, mancat, culcat.
24 de ore in cate cuvinte?
Acum sa transformam speranta medie de viata in zile si sa vedem daca reusesc sa umplu 10 pagini de dictando.
Si altii isi publica memoriile...

Si colac peste pupaza mi-am facut si eu testu asta si na, sa vezi minune:

Your result for The Personality Defect Test...

Robot

You are the Robot! You are characterized by your rationality. In fact, this is really ALL you are characterized by. Like a cold, heartless machine, you are so logical and unemotional that you scarcely seem human. For instance, you are very humble and don't bother thinking of your own interests, you are very gentle and lack emotion, and you are also very introverted and introspective. You may have noticed that these traits are just as applicable to your laptop as they are to a human being. You are not like the robots they show in the movies. Movie robots are make-believe, because they always get all personable and likeable after being struck by lightning, or they are cold, cruel killing machines. In all reality, though, you are much more boring than all that. Real robots just sit there, doing their stupid jobs, and doing little else. If you get struck by lightning, you won't develop a winning personality and heart of gold. (Robots don't have hearts, silly, and if they did, they would probably be made of steel, not gold.) You also won't be likely to terrorize humanity by becoming an ultra-violent killing machine sent into the past to kill the mother of a child who will lead a rebellion against machines, because that movie was dumb as hell, and because real robots don't kill--they horribly maim at best, and they don't even do that on purpose. Real robots are boringly kind and all too rarely try to kill people. In all my years, my laptop has only attacked me once, and that was only because my brother threw it at me. In short, your personality defect is that you don't really HAVE a personality. You are one of those annoying, super-logical people that never gets upset or flustered. Unless, of course, you short circuit. Or if someone throws a pie at you. Pies sure are delicious.

To put it less negatively:

1. You are more RATIONAL than intuitive.

2. You are more INTROVERTED than extroverted.

3. You are more GENTLE than brutal.

4. You are more HUMBLE than arrogant.

Compatibility:
Your exact opposite is the Class Clown.
Other personalities you would probably get along with are the Hand-Raiser, the Emo Kid, and the Haughty Intellectual.

Frate, am dat de cel mai tare spoof pt demeicsi, fiftisents si viermi intestinali. Deci frate le zice despre femei exact cum canta para. E totu pe fata, cu pizde cu futai, tot ce vrei. Exact asa e, femeile sunt bune doar la trei lucruri: la facut mancare, la spalat si la futut. Ce mai, adevaraciune!
Te-am lasat sa asculti. Ma duc sa trag o laba.

PS: pt cei care nu si-au dat inca seama (si stiu io cativa), clipul e un pamflet.

P A M F L E T

Banuiesc ca toata lumea stie de "Bella ciao". In ultima vreme e pe val piesa asta si "ne simtem bine" cand o ruleaza selecta. Mai ales in cluburi. Nu contest ca are un bit ce te prinde dar ma intreb cum ar fi sa te distrezi pe "Treceti batalioane romane Carpatii"; sau pe "Miorita".
Pentru ca piesa e undeva la mijloc, cu accente mediteraneene desigur. Si ceva doctrina de partid. Ala a lu' Ilici, cum care. E piesa de folclor si alaturi de "Fischia il vento" a reprezentat imnul miscarii de rezistenta impotriva lui Mussolini.
Sa incercam asadar sa punem in paralel dansul din club cu atmosfera de Cenaclu Flacara, sa incercam, inainte sa ne balansam, sa intelegem ce inseamna cantecul asta pentru cizmari:

"Una mattina mi son svegliato
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
Una mattina mi son svegliato
Eo ho trovato l'invasor

O partigiano porta mi via
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
O partigiano porta mi via
Che mi sento di morir

E se io muoio da partigiano
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
E se io muoio da partigiano
Tu mi devi seppellir

Mi seppellire lassù in montagna
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
Mi seppellire lassù in montagna
Sotto l'ombra di un bel fiore

E le genti che passeranno
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
E le genti che passeranno
Mi diranno: "Che bel fior"

È questo il fiore del partigiano
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
È questo il fiore del partigiano
Morto per la libertà"

Ieri seara inainte de club, am descoperit Andra & Fusion Music. Sarumana Alexei. Nu au album, dar au talent cu carul. Nu au casa producatoare dar au luat piuitul juriilor concursurilor pe la care au participat.

Nu stiu daca merita introdus in categoria Frame by frame, mai ales ca e produs de Pixar, dar daca smulge un zambet e de bine.

P.S: Pixar sunt naspa. Vizez aici pe cei pentru care animatie = Pixar : sunt naspaaaa. Acum mi-e mai bine.

Si daca tot am amintit de Stereophonics...versuri simple despre sentimente la fel de simple. Una dintre piesele cele mai ascultabile 16 din 24. Ca 8 le dormi pentru a avea trairi mai complexe.

Joi a venit netu'. E ca si cum ar fi venit apa calda dupa revizia anuala. Mergea el catinel (a se citi execrabil) da' joi si-a dat drumu. Habar-n-am cum, caci nu i-am oferit nici un ajutor dar a pus de-un hei-rup si iata, ma dau pe blogger.

Si acum sa dau repede ce imi sade pe creier de o saptamana. Duminica, Ana, saru'mana Ana, m-a scos la B'estfest. Si mai exact, la Stereophonics si Manu Chao.
Stereophonics ( toata viata mi-am dosrit sa cant la 30 de grade cu geaca de piele pe mine) au facut un show ok. Nici prea prea nici deloc. Sonorizarea putin cam aiurea, cel putin la inceput vocea era acoperita de instrumente, insa pana la final ( Dakota) s-a remediat problema. Sa zicem ca au prestat indeajuns de bine cat sa dau din cap.



Cu Manu e o alta poveste insa. Nu prea stiu cum sa o povestesc ca mi-e sa nu o stric. Sa zicem doar ca sentimentul a fost reciproc: au fost singurii care au facut bis la B'estfest. Doua. In total inca o ora peste program. Si eu am unul din betele percutionistului: crapat pe mijloc.
Si ar mai fi de povestit despre Silent Disco, despre Oxigen Office, despre convergenta de oameni misto si de straini, ar mai fi...tequila, sexo y marijuana!