Dolge

AvatarTraim si asta ne ocupa tot timpul

Money factory

17 prima zi la ceilalti. Doar vizita. Oarecum casual, ca de,...pulover peste camasa asa se cheama. Restul...nu conteaza, erau oricum verticali de la dungulitele de pe costum. Deja ma gandeam sa intreb daca e casa Patriciu (Guerrilla anyone?). Coffee break, lunch, si restul de activitati pe care nu le-am retinut (atentie selectiva, of course) dar care erau tot in engleza. Asta da interes fata de personal, mai ales fata de cel nebastinas.
Si sa vezi cat de tari suntem! O da! Si frumosi! Uuuu! Si destepti! Ahhhh! Ce mai, crema! Publicul in extaz! 'reati ai draq cu pestii vostri cu tot!
Una peste alta, nu ma mai duc la tampenii d'astea.
Dar incep sa ma gandesc ca de la 1 o sa defilez in costum de protectie, sa nu ma ranesc la contactul cu o personalitate mai puternica. Ca va trebui sa fiu serios, ca nu se mai poate dormi la birou, ca nu ma mai pot stramba la colegu si nici nu ma pot juca cu lupa lu' sefu. Ma gandesc ca la iarna nu o sa mai port 10 bluze, una peste alta, ci doar camasa, sacou si palton. De izmene nu cred ca incape vorba.
Si ma intreb oare cat o sa ma schimb...Voi renunta la geanta mea accesorizata cu insigna Tov. V.I.Lenin in favoarea uneia de piele? E doar una din intrebari, multe inca nematerializate in cuvinte. Vom vedea...in cel mai bun caz. In cel mai rau caz, veti vedea.