il tempo potrebbe impazzire

Cand eram in gimnaziu toata lumea se dadea cu patinele. Eu nu. Acu sunt mare, macar acum sa-mi permit. Asadar dis-de-dimineata pe strada "Timpului" colt cu "Popa Nan" frizez nebunia si imi fac avant pe caldaramul alunecos precum un peste mucos, cu patine nesiliconate si nemotorizate, deh, nu e brand de soi, frana e greu de pus...un adevarat labil, echilibristic vorbind. Dau cu curu de asfalt. M-am mocirlit si azi. Incercam si maine. Al draq patina asta, a timpului.