Si daca tot am amintit de Stereophonics...versuri simple despre sentimente la fel de simple. Una dintre piesele cele mai ascultabile 16 din 24. Ca 8 le dormi pentru a avea trairi mai complexe.

Joi a venit netu'. E ca si cum ar fi venit apa calda dupa revizia anuala. Mergea el catinel (a se citi execrabil) da' joi si-a dat drumu. Habar-n-am cum, caci nu i-am oferit nici un ajutor dar a pus de-un hei-rup si iata, ma dau pe blogger.

Si acum sa dau repede ce imi sade pe creier de o saptamana. Duminica, Ana, saru'mana Ana, m-a scos la B'estfest. Si mai exact, la Stereophonics si Manu Chao.
Stereophonics ( toata viata mi-am dosrit sa cant la 30 de grade cu geaca de piele pe mine) au facut un show ok. Nici prea prea nici deloc. Sonorizarea putin cam aiurea, cel putin la inceput vocea era acoperita de instrumente, insa pana la final ( Dakota) s-a remediat problema. Sa zicem ca au prestat indeajuns de bine cat sa dau din cap.



Cu Manu e o alta poveste insa. Nu prea stiu cum sa o povestesc ca mi-e sa nu o stric. Sa zicem doar ca sentimentul a fost reciproc: au fost singurii care au facut bis la B'estfest. Doua. In total inca o ora peste program. Si eu am unul din betele percutionistului: crapat pe mijloc.
Si ar mai fi de povestit despre Silent Disco, despre Oxigen Office, despre convergenta de oameni misto si de straini, ar mai fi...tequila, sexo y marijuana!

Nu am net acasa. S-a dus. Nici TV. Nu, nu sunt la pachet dar uite ca au picat in paralel. Am ajuns atat de rau incat m-am apucat de citit.
Dar uite-ma putin prin blogosfera, manacand un sandvis pe dosare si o cola ca booster pt cancer. Scriu despre nimic. As putea sa povestesc despre taxe si impozite da' nu cred ca ar fi mai putin anost.
In lipsa de subiecte sau chef de prezentat/dezbatut ( festivalul de film european, festivalul de film documentar), incerc sa postez o melodie. Daca imi mai aduc aminte...

A fost Pastele. Adica zilele alea libere. Acu intelegeti despre ce vorbesc, nu? Asa. Cica zilele astea libere coincid cu o sarbatoare, a invierii unui gagiu, acu 'fro 2000 de ani. Si gadjo asta ar fi dat coltu pentru radierea pacatelor omenirii. Da cand a realizat ce prostie a facut, s-a sculat din morti si a plecat la el acasa.

In ultimii ani se poarta din ce in ce mai mult mersul la slujba de inviere...care se tine cu ocazia sarbatorii mai sus amintite. Se purta si inainte dar decent. Acum cred ca e un fel de adunare de sambata seara la caminul cultural. Un disco cu lumanari. O fi mai romantic...Si daca nu iei parte esti catalogat ca fiind mare pacatos. Daca iti mai permiti si sa critici deja ti-ai pus fieru rosu pe buca.

Am trecut in noaptea de inviere pe langa multimea adunata in fata bisericii. Aia de la mine, de pe malu garlei. Numai fete de incredere am vazut. E uimitor cum acum scuipa seminte si iau in p#$a , ca frigaruile pe tepusa, familii intregi, iar dupa 10 minute merg smeriti cu capul in curul gagicii din fata dand ocol bisericii.
Si tot cu ocazia acestei sarbatori, se fac urari.
Cam ca la Craciun. Concurs de rebuturi verbale cu tema “Invierea Domnului, facatoarea de minuni”. La fel cum nasterea Sa, iti implinea toate dorintele alaturi de cei dragi evident, asa si cu invierea sa.
Inflatie de “aripi de ingeri”, de “lumina”, de “binecuvantari”, de “cei dragi”, de impliniri de dorinte”, de “suflete”. Saracul mobil al meu...
Si pentru toti “credinciosii” care s-au dat pe la biserica in noaptea aia, mai stie careva “Tatal nostru”?

PS: Si de ce naiba mi-a trimis felicitare Vanghelie? Doar stau in sectorul 2 ...