Dolge

AvatarTraim si asta ne ocupa tot timpul

Bienvenida a Bucharest

Joi a venit netu'. E ca si cum ar fi venit apa calda dupa revizia anuala. Mergea el catinel (a se citi execrabil) da' joi si-a dat drumu. Habar-n-am cum, caci nu i-am oferit nici un ajutor dar a pus de-un hei-rup si iata, ma dau pe blogger.

Si acum sa dau repede ce imi sade pe creier de o saptamana. Duminica, Ana, saru'mana Ana, m-a scos la B'estfest. Si mai exact, la Stereophonics si Manu Chao.
Stereophonics ( toata viata mi-am dosrit sa cant la 30 de grade cu geaca de piele pe mine) au facut un show ok. Nici prea prea nici deloc. Sonorizarea putin cam aiurea, cel putin la inceput vocea era acoperita de instrumente, insa pana la final ( Dakota) s-a remediat problema. Sa zicem ca au prestat indeajuns de bine cat sa dau din cap.



Cu Manu e o alta poveste insa. Nu prea stiu cum sa o povestesc ca mi-e sa nu o stric. Sa zicem doar ca sentimentul a fost reciproc: au fost singurii care au facut bis la B'estfest. Doua. In total inca o ora peste program. Si eu am unul din betele percutionistului: crapat pe mijloc.
Si ar mai fi de povestit despre Silent Disco, despre Oxigen Office, despre convergenta de oameni misto si de straini, ar mai fi...tequila, sexo y marijuana!