E simplu. E atat de simplu. Mai simplu de atat nici ca se putea. Deci iti fac rost de numar, centrala iti face legatura, suna, culmea chiar raspunde. Si tu ce intrebi. Ce intrebi? De ce naiba ai citit toate cartile alea, de ce naiba ai facut o facultate? Unde sunt toate intrebarile care te chinuiau, unde s-a dus sclipirea, pofta de a sti si de a intelege dincolo de orice orizont? Deci nu pot a cred! E chiar pe bune? Cand ti se ofera chiar totul tu confirmi intr-un mod atat de flexat natura bovin de intima si absconsa a umanitatii? E incredibil. Poti sa afli pana si cum evolueaza al n-lea quarc din universu' asta. Poti sa ceri luna in doua randuri precum cheile la masina sau cea mai frumoasa femeie, care e foarte posibil sa nu exite, dar poti sa ceri introducerea ei in productie. Poti sa-ti afli tot viitorul, ala apropiat, indepartat chiar si ala de dupa termenul de expirare. TOT, intelegi? Deci ori esti absolut prost, ori iti plac extragerile la loto, ori esti Dalai Lama.

Cand voi fi mare o sa-mi iau o Dacie Logan break. Evident pt mine, o voi curata zilnic. Nici un fir de praf pe suprafata imaculata a vopselei bleumarin. Sa faca priza orice post-it absolut intamplator. E posibil ca intamplarea sa nu se intample nicicand. De la inventia tusei profunde, achizitia unui astfel de vehicul spiritual este sub semnul intrebarii. La fel de mare si stilat precum cel din dreptul cererii formulate oficial pentru achizitionarea unui balon cu aer fierbinte.
Ce te opreste? cand ai capul plin pana la refuz de etichete, nu mai interferezi cu altele. Deja-vu. Adolescenta se intoarce. "Ori traiesti totul mult prea intens, ori ai luat-o razna" A.P.
Poate. Totul are ca etalon intensitatea unui transplant de guma... se masoara in gradele unei zile friguroase si in numarul punctelor de suspensie.

Cand eram in gimnaziu toata lumea se dadea cu patinele. Eu nu. Acu sunt mare, macar acum sa-mi permit. Asadar dis-de-dimineata pe strada "Timpului" colt cu "Popa Nan" frizez nebunia si imi fac avant pe caldaramul alunecos precum un peste mucos, cu patine nesiliconate si nemotorizate, deh, nu e brand de soi, frana e greu de pus...un adevarat labil, echilibristic vorbind. Dau cu curu de asfalt. M-am mocirlit si azi. Incercam si maine. Al draq patina asta, a timpului.

Vineri numar banii de taxi. Vineri taxiul costa mult. Vineri e cald, vineri se poarta basma, vineri anunta sambata.
Sambata numar banii de iarba. Sambata iarba vine din cer. Sambata visez in suedeza, sambata revin pe maidanul din fata blocului, sambata imi atarn zambetul de o eticheta.

Ei, a fost Anim'est-u' da nu am chef. A fost frumos, a fost misto, a fost si va fi in alta postare. Pana una alta, d'ale vietii valuri. Altfel spus, m-am perindat in ultima vreme, prin diverse locatii ale Bucurestiului pe unde n-as mai vrea sa ajung si nici tu nu ai vrea. Crede-ma! Pana la urma...gandesc ca mi-e dor. Nu, nu am plecat nicaieri, da tot mi-e dor. Asa...anticipat.

N-am mai postat de mult timp nu-i asa?