Mi-a ars carbunele pe coala cartonata in urme negre, sterse alandala cu degetul. Pirogravura de ganduri la ore tarzii, cautand Absolutul prin catedralele Rusiei. Stiu, pacatuiesc. Dar turlele se opresc inaintea crestinismului si balonul de ganduri e mult prea neincapator pentru fumul parfumat. Ce faci? Nimic. Acum nu facem nimic...concurenta panourilor publicitare de vis-a-vis.
Prin jaluzele poti ghici Posta Romana, invaluita in aburii ultimului nivel. Un fel de gura de canal aburinda pe strazile din New York, insa in proximitatea norilor. Rosu, verde, albastru, cate trei leduri pentru fiecare vibratie din spatele geamului. Infuzie de LSD panourilor stradale. Probabil vecinii viseaza in culori.
Mi-e teama
N-ar trebui, Foisorul e aproape.
Dar nu e nimeni de serviciu. Am adidasi de marca insa in orice moment talpa se poate prelinge in forme din cele mai neasteptate. Ma dor umerii.
Imi amintesc de lectiile de anatomie...incisivi, canini, premolari, molari. Inca ma mai dor. Poate briza orasului, poate aburii de ceata, poate argintiul Peugeot-ului cu guma pe tavan, poate un ceai rece cu lamaie, poate o tigara. Poate toate astea domolesc carbunele.
Mi-e teama
N-ar trebui, Foisorul e aproape.
Dar nu e nimeni de serviciu. Am adidasi de marca insa in orice moment talpa se poate prelinge in forme din cele mai neasteptate. Ma dor umerii.
Imi amintesc de lectiile de anatomie...incisivi, canini, premolari, molari. Inca ma mai dor. Poate briza orasului, poate aburii de ceata, poate argintiul Peugeot-ului cu guma pe tavan, poate un ceai rece cu lamaie, poate o tigara. Poate toate astea domolesc carbunele.
Amelie ar fi mandra: afund picioarele in frunze ca mana in sacul cu boabe de fasole. Ghicesc niste ganduri pe sub ele, rastorn movilitele, e puzderie: Moscova, Moscova...
Moscova, Noiembrie 2007
