Banuiesc ca toata lumea stie de "Bella ciao". In ultima vreme e pe val piesa asta si "ne simtem bine" cand o ruleaza selecta. Mai ales in cluburi. Nu contest ca are un bit ce te prinde dar ma intreb cum ar fi sa te distrezi pe "Treceti batalioane romane Carpatii"; sau pe "Miorita".
Pentru ca piesa e undeva la mijloc, cu accente mediteraneene desigur. Si ceva doctrina de partid. Ala a lu' Ilici, cum care. E piesa de folclor si alaturi de "Fischia il vento" a reprezentat imnul miscarii de rezistenta impotriva lui Mussolini.
Sa incercam asadar sa punem in paralel dansul din club cu atmosfera de Cenaclu Flacara, sa incercam, inainte sa ne balansam, sa intelegem ce inseamna cantecul asta pentru cizmari:

"Una mattina mi son svegliato
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
Una mattina mi son svegliato
Eo ho trovato l'invasor

O partigiano porta mi via
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
O partigiano porta mi via
Che mi sento di morir

E se io muoio da partigiano
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
E se io muoio da partigiano
Tu mi devi seppellir

Mi seppellire lassù in montagna
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
Mi seppellire lassù in montagna
Sotto l'ombra di un bel fiore

E le genti che passeranno
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
E le genti che passeranno
Mi diranno: "Che bel fior"

È questo il fiore del partigiano
O bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao
È questo il fiore del partigiano
Morto per la libertà"

Ieri seara inainte de club, am descoperit Andra & Fusion Music. Sarumana Alexei. Nu au album, dar au talent cu carul. Nu au casa producatoare dar au luat piuitul juriilor concursurilor pe la care au participat.

Nu stiu daca merita introdus in categoria Frame by frame, mai ales ca e produs de Pixar, dar daca smulge un zambet e de bine.

P.S: Pixar sunt naspa. Vizez aici pe cei pentru care animatie = Pixar : sunt naspaaaa. Acum mi-e mai bine.

Si daca tot am amintit de Stereophonics...versuri simple despre sentimente la fel de simple. Una dintre piesele cele mai ascultabile 16 din 24. Ca 8 le dormi pentru a avea trairi mai complexe.

Joi a venit netu'. E ca si cum ar fi venit apa calda dupa revizia anuala. Mergea el catinel (a se citi execrabil) da' joi si-a dat drumu. Habar-n-am cum, caci nu i-am oferit nici un ajutor dar a pus de-un hei-rup si iata, ma dau pe blogger.

Si acum sa dau repede ce imi sade pe creier de o saptamana. Duminica, Ana, saru'mana Ana, m-a scos la B'estfest. Si mai exact, la Stereophonics si Manu Chao.
Stereophonics ( toata viata mi-am dosrit sa cant la 30 de grade cu geaca de piele pe mine) au facut un show ok. Nici prea prea nici deloc. Sonorizarea putin cam aiurea, cel putin la inceput vocea era acoperita de instrumente, insa pana la final ( Dakota) s-a remediat problema. Sa zicem ca au prestat indeajuns de bine cat sa dau din cap.



Cu Manu e o alta poveste insa. Nu prea stiu cum sa o povestesc ca mi-e sa nu o stric. Sa zicem doar ca sentimentul a fost reciproc: au fost singurii care au facut bis la B'estfest. Doua. In total inca o ora peste program. Si eu am unul din betele percutionistului: crapat pe mijloc.
Si ar mai fi de povestit despre Silent Disco, despre Oxigen Office, despre convergenta de oameni misto si de straini, ar mai fi...tequila, sexo y marijuana!