Dolge

AvatarTraim si asta ne ocupa tot timpul

Dau volum la bas...

Am dat o raita prin urbea natala. Acolo pe malul garlei, in Moldova, sau in Dobrogea sau unde v-o mai duce pe voi lobu geografic.
Prima impresia a fost una de factura religioasa. Sa ma detaliez deci: cand eram intre gimnaziu si liceu inca nu exista termenul de "manea". Asadar acordurile fine le asociam cu locul unde le auzeam cel mai des si mai intens - Piata Mare. In capul meu muzica asta era "muzica de Piata Mare". Mai tarziu, curentul a prins si a ajuns in Concordia, o alta piata, mai mica, mai scumpa, centrala si recent retrocedata (ssssst!).
In fine, Academia Romana si-a dat ok-ul pt termenul "manea", s-a publicat in MO 32/1998 si a intrat in legalitate (aberez evident).
In 2008 s-a schimbat moda. Acordurile orientale si guristii indo-europeni au fost inlocuiti cu sfinte fete bisericesti. Adicatelea se auzea din plin slujba tinuta in biserica de langa. Se pare ca BOR a descoperit un nou artificiu de PR. Deh, trebuie sa profite si ei din dezvoltarea tehnicii. Sa scoatem deci cuvantul Domnului in strada, sa bagam amplificatoare sa auda si ultimu pacatos ce frumos zice popa din Cartea Cartilor. Sa auda toate babele de pe strada slujba, liturghia sau cum s-o fi numind.
Ce-i drept, propovaduirea acustica a celor sfinte se face de ceva ani insa nu m-a lovit atat de tare pana acum, cand am asociat fenomenul cu cel al manelelor din tineretea mea.
Canci corola!

In cinstea celor de mai sus, aveti bunavointa de a asculta urmatoarea adaptare dupa Eminescu: